Declaratie de dragoste

tarix05.03.2018
ölçüsü45.82 Kb.

DECLARATIE DE DRAGOSTE

CUPRINS:


  1. Deschidere: 22 Măriţi pe Domnul

  2. Rugă

  3. COR



  4. Poezie:

  5. Introducere – Te iubesc

  6. COR



  7. Tema I – Şi tu mă iubeşti?

  8. Poezie: Confesiune de dragoste

  9. COR



  10. Tema II – Şi tu mă iubeşti?

  11. Poezie:

  12. COR



  13. Tema III – Ce înseamnă „să iubeşti”?

  14. Tema IV – O provocare

  15. COR

    : 1 TA

  16. Poezie:

  17. Încheiere – Venind Hristos

  18. COR



  19. Închidere: 220 Cel ce în Tatăl se încrede

  20. Rugă

  21. COR

    180

INTRUDUCERE - TE IUBESC

Începând din prima zi a creaţiunii până astăzi, traversând spaţiul şi timpul Dumnezeu ne trimite acest mesaj: „Vă iubesc!”.

Chiar din prima pagină a Scripturii şi până la ultima Dumnezeu ne spune: „Vă iubesc!”.

Pentru a se face înţeles, El a folosit imagini. De exemplu imaginea Păstorului sau mergând mult mai departe El devine Părintele nostru. Un Părinte care este întotdeauna cu noi, alături de noi.

Chiar înainte de a ne naşte Dumnezeu deja ne iubea. Atunci când ne-am născut, cerul a tresăltat de bucurie, îngeri au înălţat imnuri. De câte ori, am fost ocrotiţi… Aţi uitat?

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem.” Scrie apostolul Ioan (1 Ioan 3:1). Ne iubeşte aşa cum suntem, fără să ne pună condiţii.

Când cineva se simte iubit astfel, nu poate fi decât vesel, încrezător în viitor.

Aveţi sentimentul că Dumnezeu vă iubeşte aşa? Staţi de vorbă cu El? Îi spuneţi bucuriile, problemele, necazurile voastre? Uneori I-am închis, poate, uşa inimii noastre…

El însă a rămas credincios:


  • nu ne-a abandonat

  • a stat întotdeauna la uşă

  • a bătut sperând că, într-o zi, Îi vom deschide.

Unde vă găsiţi în relaţiile personale cu Dumnezeu? Au devenit ele ceva învechit – o imagine a trecutului, puţin demodată…?

Noi, probabil, nu L-am pus pe Dumnezeu deoparte, în pivniţă sau pod, dar, pentru unii, sertarul este deja deschis…

În ce măsură sunteţi în această situaţie? Înainte de a închide sertarul să ştiţi că Dumnezeu vă iubeşte încă şi mereu.

Dumnezeu ne iubeşte. Îi acceptăm dragostea? Pare stupid să pui o astfel de întrebare, şi totuşi… Căci avem dreptul de a răspunde: „Doamne, dragostea Ta nu mă interesează!”.

Dar azi, acum, avem şi posibilitatea să-I spunem: Doamne, Te iubesc, Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta. Vreau să-Ţi dau viaţa mea aşa cum Tu ai dat-o pe a Ta pentru mine.

Doamne, Ţi-o ofer împreună cu talentele şi planurile mele de azi înainte.

Amin.

TEMA I - ŞI TU MĂ IUBEŞTI?


Ioan 21:17

„A treia oară i-a zis Isus: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?

Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: Mă iubeşti? Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: Paşti oile Mele!”

Un veteran al armatei romane a fost citat într-o zi să se prezinte în faţa unui tribunal. El a mers să-l caute pe Cezar şi i-a cerut să-i asigure apărarea. Cezar, conducătorul imperiului fu foarte surprins. Cum îndrăznea un simplu soldat să-i facă o astfel de cerere? Dar pentru a-şi demonstra nobleţea inimii, îi răspunse: „Ei bine, de acord, voi trimite pe cineva în locul meu”.

Atunci, soldatul, deschizându-şi puţin tunica şi arătându-ţi cicatricele, replică: „Cezare, atunci când, în timpul luptei, am zărit o lance gata să te străpungă, eu n-am trimis pe nimeni în locul meu să te apere.”

Fiecăruia dintre noi, Isus i-ar putea spune: „Atunci când am fost respins, umilit, bătut, torturat şi crucificat pentru tine, n-am trimis pe nimeni în locul Meu, fiindcă te iubesc şi Mi-am dat viaţa pentru tine”.

Dumnezeu ne iubeşte. Dumnezeu, Creatorul nostru, ne iubeşte. Dar noi, noi Îl iubim? Aici este întrebarea. Noi acceptăm ideea de a fi iubiţi, dar ce dăm în schimb. Dragostea lui Dumnezeu este o dragoste în „sens unic”?

Ne interesează Dumnezeu?

Deut. 10:12 „Acum Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.”

Dumnezeu nu este o fiinţă îndepărtată, ireală. Nu este un bătrân care zâmbeşte blajin, 24 de ore din 24 şi Îşi aminteşte din timp în timp că are copii pe pământ.

Biblia spune că ne iubeşte mai mult de cât un tată, mai mult decât o mamă. Că El cunoaşte numărul perilor capului nostru. Aceasta vrea să spună că tot ceea ce priveşte fiinţa noastră Îl interesează.

Te iubesc, dar tu…

Acest Dumnezeu al dragostei, acest Dumnezeu cu adevărat viu, are nevoie de dragostea noastră. El doreşte să primească un răspuns la soliile Sale şi are nevoie de dovezi ale dragostei şi interesării noastre. Iată de ce, Dumnezeu nu se mulţumeşte numai să ne spună: „Te iubesc!”. El, Atotputernicul, Creatorul, îndrăzneşte să ne pună întrebarea următoare:

„Dar tu… tu mă iubeşti?”


CONFESIUNE DE DRAGOSTE


te iubesc cum n-am ştiut să iubesc pân’ acum

Inima mea ştie când te-apropii,

Când vrei să-mi zâmbeşti

Când spui că am preţ şi-mi arăţi,

Dovedeşti că şi Tu mă iubeşti

Înainte de a şti eu ce e dragostea

Înainte de-a pătrunde cu-adevărat

Rosul vieţii în mintea mea,

Tu mă iubeşti.
Dacă mă pun în genunchi

Aud uşa norilor deschizându-se

Ca să cobori în cămăruţa mea tainică;

Inima mea tresaltă când aude

Freamătul paşilor Tăi,

Şi tac


Şi zâmbesc

Te privesc.

Şi-mi ajunge…

Atunci aş tot sta cu Tine de vorbă

Aşezată, ca Maria, la picioare

Fără să-mi pese că Marta-i pe-aproape

Şi-o să mă dojenească.
Atunci Te implor să nu Te faci nevăzut,

Te-aş prinde de haină,

Ţi-aş lua picioarele-n braţe să le spăl,

Să le sărut,

Dar nu-mi dai voi niciodată,

Nu mă laşi să Te-ating până n-am s-ajung

Şi eu acolo sus, la Tatăl

Când genunchii îmi obosesc

Când lutul meu slab pare să se destrame

De fericirea locuirii cu Tine,

Mă trimiţi printre cei din lume să le povestesc

Despre dragostea noastră

doamne, când m-acoperă dragostea Ta,

E ca şi cum aş fi deja Acasă.


TEMA ii – şI TU MĂ IUBEŞTI?


Iată problema pe care Isus i-a pus-o într-o zi lui Petru. Vă amintiţi, întâmplarea se petrecea la malul lacului Galileii, după înviere. (Ioan 21: 15-17) Luându-l deoparte pe Petru, Isus i-a zis: --

- „Simone, ful lui Iona, Mă iubeşti?”

- „Da, Doamne, ştii că Te iubesc.”

Din nou, Isus i-a zis:

- „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu?”

- „Da, Doamne, ştii că Te iubesc.”

Din nou, Isus i-a zis:

- „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu?”

- „Tu toate le ştii, Doamne, ştii că Te iubesc.”

Toţi dăm acelaşi răspuns. Cum Îl iubim pe Dumnezeu? Cum se manifestă dragostea noastră?

Prin rugăciuni şi imnuri. Există serviciile de cult, darurile… Nu este rău. (Aveţi dreptate). Dar să privim lucrurile puţin mai de aproape… De exemplu, foarte adesea, rugăciunile noastre sunt alcătuite din clişee verbale sau au scurtimea telegramelor spuse în fugă, în pragul uşii sau înainte de servirea mesei:


  • (Bună ziua) Doamne. Fii cu mine Doamne. (poftă bună) Mulţumesc pentru masă. Noapte bună, Doamne.

Ce aţi zice de un cuplu care ar funcţiona pe principii asemănătoare? Dimineaţa la trezire:

  • „Bună dimineaţa, draga mea. Dejunul este gata?”

La prânz:

  • „Poftă bună, dragă! (Sper că ţi-a reuşit tarta cu vişine!)”

Seara:

  • „Noapte bună, iubito. Pe mâine”.

Încheiat. Şi aceasta 365 de zile pe an, de-a lungul a 40 de ani. V-ar conveni un partener care să vă trateze astfel? Sunteţi de acord că ar lipsi ceva acestui cuplu?

Lipseşte ceva dragostei mele pentru Dumnezeu? Cum am trăit-o până în prezent? Ca şi Petru, încercăm sentimentul tristeţii, când gândim la acest fapt. Isus a trebuit să-i pună de trei ori întrebarea: „Mă iubeşti?” pentru ca Petru să conştientizeze superficialitatea dragostei Sale. Pentru ca să înţeleagă că nimic nu este posibil fără dragoste.

Petru avea nevoie să realizeze că viaţa sa spirituală, viitorul său, slujba sa depindea, în mod esenţial, de dragostea sa pentru Dumnezeu.

Dumnezeu nu consideră necesare acţiunile eroice, mărturisirile de credinţă spectaculoase. El nu cere banii, inteligenţa, dibăcia. El ne cere, pur şi simplu, să-L iubim, să-I răspundem dragostei prin dragoste.

TEMA III - CE ÎNSEAMNĂ „SĂ IUBEŞTI”?


„Să iubeşti pe Isus” – ce vor să spună aceste cuvinte? Mai întâi, înseamnă a menţine o relaţie continuă cu El. ca atunci când cineva este logodit sau căsătorit. Dragostea este o problemă de relaţie. Dacă nu sunt fericit să o regăsesc pe cea pe care o iubesc, să-i vorbesc, mai există încă dragoste? Nu!


Dacă trăim această relaţie de dragoste cu Dumnezeu, răul nu va avea putere asupra noastră. Unii dintre noi am cunoscut momente în care este foarte dificil să rămâi credincios. Pierderea unui post, a unei prietenii, umilire, batjocură, lovituri, închisoare.
V-aş întreba: cum a-ţi proceda pentru a rămâne în picioare? Este aceasta efectul unei puteri excepţionale a caracterului? A unei voinţe puternice? Sunt convins că mulţi ar răspunde: „Am rămas credincios prin dragostea lui Dumnezeu.”
Suntem ameninţaţi de o religie a obiceiurilor. Riscăm să ne instalăm într-o serie de practici fără viaţă. Credem că suntem înrădăcinaţi în convingerile noastre, pentru că ne simţim bine la biserică. Acolo avem prieteni. Şi, într-o zi, dintr-o raţiune sau alta, nu mai merge. Decepţie. Criză. Totul se prăbuşeşte. Destui oameni şi-au pierdut astfel credinţa. Totul se năruieşte pentru că, în spatele obiceiurilor, nu mai există relaţia personală cu Dumnezeu.
Dragostea pe care o nutrim pentru Dumnezeu, nu trebuie să depindă nici de fiinţe, nici de lucrurile care ne înconjoară, ci de o relaţie personală cu El.

TEMA IV - O PROVOCARE

Dacă Isus ne-ar lua deoparte şi, cum a făcut cu Petru, ne-ar spune simplu: „Nu-i aşa că mă iubeşti? Tu, care adesea M-ai uitat, care aproape nu-Mi mai vorbeşti, tu, pe care te iubesc ca pe un fiu, chiar mai mult, mă iubeşti tu?

Tu, tânăr sau vârstnic, tu, care ai suferit pentru credinţa ta. Mă iubeşti tu?

Tu, care asculţi aceste cuvinte, mă iubeşti cu adevărat?”

Ce răspuns dăm? Bineînţeles, putem să o facem pe surzii sau să ne gândim la altceva.

Putem răspunde printr-un NU.

Dar, putem, de asemenea, răspunde DA. „Da, Doamne, ştii că Te iubesc. În ciuda eşecurilor şi defectelor mele, în ciuda laşităţii mele, a ocaziilor când Te-am părăsit, ştii că Te iubesc, ştii că vreau să-Ţi urmez.”

Dacă aceasta este alegerea noastră, atunci Domnul ar putea să ne spună:

„Eşti gata să trăieşti marea aventură a credinţei. Eşti gata să-ţi îndeplineşti misiunea, să fii un exemplu în această lume, o lumină pe drum. De ce? Simplu. Pentru că Mă iubeşti!”

Isaia 43: 4 ne adresează mesajul Bibliei personal pentru fiecare dintre noi:

„pentru că ai preţ în ochii mei, valorezi mult pentru Mine, şi te iubesc”.

ÎNCHEIERE - VENIND Hristos


„Noaptea a întârziat. Ziua se apropie”. Inima mea tremură la ideea aceasta. Să fie oare adevărat? Noapte, lunga noapte a lumii acesteia cu spaimele ei de moarte şi cu poftele şi răutăţile ei oarbe, să fie aproape trecută? Şi ziua să fie atât de aproape?

„Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi mărire mare”.

„Când însă încep toate acestea să fie, mişcaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele voastre căci s-a apropiat mântuirea voastră.”

  • Va să zică, El vine iarăşi! Fiul lui Dumnezeu vine! El vine iar pe pământ, de astă dată cu mare putere şi mărire. Fi-va aceasta cu adevărat? Îl va vedea în realitate lumea noastră, când cerul va fi luminat de mărirea Lui? Şi locuitorii acestui oraş privi-vor ei pe Domnul venind? Cine ar mai crede azi una ca aceasta şi cine şi mai gândeşte la aşa ceva?

  • Da, aşa predicase servul Domnului în mod serios. Eu simţeam în seara aceea toată realitatea faptului, drept care mi-am şi propus ca pe viitor să mă conformez acestei credinţe în viaţa mea. Dar când am părăsit adunarea în care se predicase despre venirea Domnului, amicul meu, domnul A îmi şopti să nu uit că luni este un consiliu la care trebuie să iau parte, iar doamna F aminti soţiei mele că joi seara să nu lipsească de la serata proiectată. În legătură cu aceasta soţia mea mă întrebă dacă am văzut bogata toaletă pe care o purta domnişoara B, atât de luxoasă şi cheltuitoare, zise ea, şi ştiu bine că veniturile lor nu sunt nici pe jumătate cât ale noastre. Şi eu, una, niciodată nu mi-aş comanda aşa ceva la modă, mi s-ar părea o risipă nedreaptă.

  • Eu începui să aduc vorba despre predica auzită. „Da”, zise soţia mea, „a fost o predică frumoasă, serioasă şi solemnă. Mă mir că n-am fost toţi aşa de impresionaţi de ea, ca mine. Dar, pentru că-mi veni în minte, ştii că inelul Mărioarei noastre trebuie schimbat, căci ea ar vrea mai bine un diamant, sau altceva mai scump. Ah, păcatele mele, mintea îmi era atât de frământată de întrebarea ce cadouri să-i luăm Mărioarei de ziua ei, încât nici n-am fost atât de atentă la predică. Era nedrept din partea mea, dar nu-mi puteam de loc aduna ideile.”

  • „Scumpa mea, îi zisei eu, „de multe ori mi se pare că viaţa noastră este numai o înşelătorie. Ne înşelăm pe noi şi pe alţii. Iată de exemplu, noi mergem să ascultăm regulat predicile la biserică. Cele auzite acolo sunt sau false sau adevărate. Dacă ar fi false, de ce ne mai ducem să le auzim? Aşa de exemplu, predica din seara asta. Dacă noi aşteptăm cu adevărat venirea Domnului, atunci trebuie să trăim şi să fim altfel ca până acum. Credem noi cu adevărat spusele Cuvântului lui Dumnezeu sau sunt toate numai basme?”.

  • „Cred”, zise soţia mea serios, „cred cu adevărat tot ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. E drept că şi eu la fel ca tine simt că nu suntem ceea ce ar trebui să fim, mă văd prea obosită de cele din lumea aceasta, şi regret că trebuie să-mi ocup mintea cu atâtea lucruri pământeşti.” Şi zicând aceasta ea oftă.

După o pauză am zis: „Dacă Hristos ar veni pe pământ chiar mâine, ce ar fi atunci?”

  • „Îmi închipui”, răspunse soţia mea, „că mulţi din oraşul nostru ar face mari pregătiri să-L primească.” „Sigur, însă că Domnul ar refuza asemenea onoruri”, zisei eu. Bogatele şi luxoasele noastre biserici L-ar ruga în zadar să-Şi facă intrarea în ele, căci El nu locuieşte în palate.”

  • „O”, zise soţia mea, „dacă banii noştri, averea noastră, confortul nostru, L-ar ţine departe de noi, eu bucuroasă aş da totul, dar absolut totul, numai ca să-L pot vedea”.

Aceasta, ea o spuse dom toată inima, şi chiar pe faţă i se putea citi cât de mult s-ar bucura de venirea Domnului.
Iubiţi fraţi şi stimaţi oaspeţi;

Ne dăm seama cât de adevărat este faptul că, cu cât ziua Domnului este mai aproape, cu atât noi suntem mai nepregătiţi să-L întâmpinăm?


Bunul Dumnezeu să ne ajute, ca nimeni şi nimic din ce este trecător, să nu ne aducă în situaţia ca venirea Domnului să ne apuce prin surprindere. El să ne ajute să facem parte dintre aceia care la venirea Sa să fim gata de a-L întâmpina şi a intra în fericita Sa Împărăţie, unde pentru veşnicie să-L putem slăvi. Amin!

Dostları ilə paylaş:

©2018 Учебные документы
Рады что Вы стали частью нашего образовательного сообщества.
?


fine-ocean-swimmers--158.html

fine-ocean-swimmers--162.html

fine-ocean-swimmers--167.html

fine-ocean-swimmers--171.html

fine-ocean-swimmers--176.html